(no subject)
copchilu_mic

m-am mutat
copchilu_mic

www.sushena.com
nu va temeti sa intrati si sa ma comentati in continuare

Tags:

Burse Trilema
copchilu_mic

Polimedia ofera o sansa bloggerilor romani ca sa-si procure propriul spatiu pe internet, doar a lor, fara sa depinda de siteuri mai mari, fara reclame bagate pe gat si despre subiecte din ce in ce mai jenante (dating online, sex-shopuri sau mai stiu eu ce alte minuni) in care isi poate orgaiza totul cum vrei bloggerul.
Pentru mai multe detalii despre initiativa: http://polimedia.us/trilema/2009/bursele-trilema
Felicitari pentru initiativa si mult noroc celor care vor sa isi incerce norocul.



struggling
copchilu_mic

drink your pain,
smoke your pride,
sniff your shame,
and inject him with your vision,
tell him how you feel,
let him see himself through your eyes. 


i feel rage,
i feel hate,
i feel envy,
i feel frustration,
but i don't feel you,
i can't love you
... i simply can't.


  
lumea se imparte pentru mine in oameni pe filmul meu si restul.
in ultimul timp sunt din ce in ce mai inconjurata de resturi.
 

Tags:

formaldehyde
copchilu_mic


Arome înţepătoare de formol, muşchi uscaţi, atrofiaţi. Trei morţi zăcând pe mese de disecţie, distribuiţi uniform în sala de anatomie, cât să aibă loc fiecare să respire, să îşi împrăştie miresmele emanate de leşurile lor. Au suficient loc cât să nu se certe între ei, cât să nu fie tentaţi să evadeze de pe masa lor, unde sunt legaţi cu mănuşi chirurgicale, înfăşuraţi în pânză şi împachetaţi după ce le este presărată doza de sare şi apă.
Cum ar fi dacă conştiinţa unui cadavru s-ar trezi.
Să se vadă disecat, fără piele, cu studenţi curioşi cotrobăindu-i prin corp: Nu, nu îmi mai căuta nervul safen, că mă gâdilă. Nu, nu, nu acolo… şi apoi să izbucnească într-un hohot de răs. Să vezi toţi muşchii contractându-se, măruntaiele deşertându-se din abdomenul secţionat.
Să vadă în jurul lui studenţi cu ochii roşii, cu lacrimi scurse pe obraji. Nu trebuie să plângeţi după mine, eu mi-am trăit viaţa. Să zică naiv, neştiind că formolul în care a fost îmbăiat 6 luni îi face pe studenţi să plângă, să îi usture nasul şi să înjure de toţi sfinţii, neînţelegând de ce nu le bagă şi morţii lor în glicerină.
Să o zărească pe Ofelia, aflată la 3 mese de disecţie mai încolo să i se trezească sentimente tardive şi disecate de dragoste şi să trimită bileţele de amor scrise pe bucăţi de piele prin intermediul studenţilor puşi pe şotii.
Cum ar fi dacă şi-ar relua toate activităţile şi obiceiurile dinainte de deces, să iubească, să urască, să îi fie frică, frig, foame, să fie frustrat, să se simtă abandonat… Cum ar fi dacă ar continua să trăiască, în forma lui nouă, disecată?
 

Tags:

?

Log in